"Vestea buna a zilei "

 -  Fericiri deghizate 

Un ţăran avea un teren greu de prelucrat. Avea doar un fiu care-l ajuta şi un cal cu care ara. Într-o zi îi fugi calul de acasă. Vecinii veniră la ţăran şi-i plânseră de milă pentru această nenorocire. Dar ţăranul rămase liniştit şi le spuse: “De unde ştiţi că este nenorocire?”
Câteva săptămâni după aceea, calul se întoarse înapoi şi aduse cu sine zece cai sălbatici. Vecinii veniră să-l felicite pe ţăran pentru norocul său. Dar ţăranul rămase liniştit şi le spuse: “De unde ştiţi voi că este un noroc?”
O săptămână mai târziu, feciorul călări pe unul din aceşti cai sălbatici şi-şi fractură piciorul. Acum ţăranul nu mai avea nici un fecior care să-l ajute. Vecinii veniră din nou ca să-l compătimească pentru această nenorocire. Dar ţăranul rămase liniştit şi le spuse: “De unde ştiţi că este o nenorocire?”
În săptămânile următoare izbucni un război şi soldaţii veniră prin vale pentru a-i lua pe tineri la oaste. Doar feciorul ţăranului n-a fost luat pentru că avea piciorul rupt.

 -  Ceva pentru inimă…

Renumitul poet german Reiner Maria Rilke şi-a petrecut un anumit timp al studenţiei sale la Paris. Pentru a ajunge la universitate, străbătea zilnic, în compania unei prietene franceze, o stradă foarte aglomerată. Într-un colţ al acestei străzi şedea permanent o cerşetoare. Ea şedea mereu în acelaşi loc, nemişcată ca o statuie, cu mâna întinsă şi cu ochii fixaţi în pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce prietena lui adesea îi întindea câţiva bănuţi.
Într-o zi, ea l-a întrebat pe poet: “De ce nu-i dai nimic acestei sărmane femei?” “Trebuie să-i dăm ceva pentru inimă, nu să punem în mâini”, îi răspunse el.
A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir abia înflorit. L-a pus în mâna cerşetoarei şi a dat să plece. Atunci s-a petrecut ceva neaşteptat: cerşetoarea şi-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de pe pământ, a luat mâna poetului şi i-a sărutat-o. Apoi a plecat strângând trandafirul la piept. O săptămână întreagă n-a mai văzut-o nimeni. După opt zile, femeia era din nou aşezată la colţul ei obişnuit, tăcută şi nemişcată ca totdeauna. “Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile în care nu a primit nimic?”, l-a întrebat tânăra pe Rilke. “Din trandafir”, i-a răspuns poetul.

 „4. Însă Isus i-a răspuns: – Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” ” (Matei 4:4, NTR) 

 -   ”Nebunie” sau baliverne

Într-un oraş, un acrobat îşi prezentă scamatoriile sale pe sârmă, la mare înălţime de pământ. Spre sfârşit sosi timpul să prezinte exerciţiul de senzaţie pentru acea zi: luă un cărucior şi-l trase pe un cablu strunit. După ce ajunse cu bine pe partea cealaltă a cablului, îi întrebă pe spectatori dacă cred că el va putea duce căruciorul înapoi. Ca răspuns, lumea bătu entuziasmată din palme. Îi întrebă încă o dată şi primi acelaşi răspuns. Atunci se adresă unui spectator din faţă: “Dumneata crezi că voi putea să duc căruciorul înapoi?” “Bineînţeles!”, îi răspunse spectatorul. “Atunci pofteşte aici şi urcă-te în cărucior şi eu te voi duce pe partea cealaltă”. Dar el refuză.
„26. Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă. ” (Iacov 2:26, NTR)

 -  Mai mult decat om: Om

Chesterton, întrebându-se care este caracteristica esenţială a omului, se opreşte asupra respectării cuvântului dat. Ceea ce-i cântecul pentru pasăre, spune el, este ţinerea făgăduinţei ori executarea contractului pentru om.
Care să fie trăsătura cu adevărat originală a speciei noastre s-au întrebat mulţi şi răspunsurile date au evidenţiat facultatea de a râde ori de a plânge (dar se pare că şi animalele se manifestă similar), de a comunica (dar cercetările recente au invalidat cu totul acest exclusivism uman)¹, de a ţine minte ori (mai exact) de a capitaliza (stoca, depozita) cunoştinţele dobândite prin memorie, de a lucra cu ajutorul unor concepte generale (definiţia lui Julian Huxley). încrederea, sunt ispitit a susţine, poate să figureze printre aceste atribute definitorii, şi-mi pare a fi un criteriu mai sigur, mai original decât celelalte toate. Nimic nu-i este mai străin, într-adevăr, speciei sub-umane a şmecherilor, decât noţiunea de încredere; caracteristica şmecherului e bănuiala, o bănuială constantă şi generalizată, dură şi congenitală, nedesminţită şi de neînduplecat, endemică şi incurabilă: faţă de el însuşi şi de ceilalţi, de lume, de soartă, de orice. încrederea, în schimb, dârză, rezistentă, neroadă şi neprecupeţită e trăsătura diferenţiatorie a omului de treabă, mereu hotărât să respingă – până la dirimanta probă contra­dictorie – orice bârfeală despre prietenii şi cunoscuţii lui, spre deosebire de şmecher, oricând dispus, el, să accepte de îndată cele mai atroce calomnii privitoare la cel mai bun prieten (dar aici s-ar potrivi întrebarea pusă de doamna Emile Strauss, unul din „modelele” Orianei de Guermantes, vecinului de masă care după ce îi terfelise toate relaţiile, îi spunea că acum e gata să treacă şi la batjocorirea alor săi: aveţi oare prieteni ?). Nu ne dăm seama că plângându-ne de prietenii cate ne-au decepţionat ori achiesând la ororile ce le sunt puse în cârcă, pe noi înşine ne osândim şi ne feştelim, căci nu ne-am fi putut împrieteni cu asemenea ticăloşi dacă n-ar fi existat între ei şi noi măcar unele puncte comune. încrederea în semeni e brevetul, e marca depusă, e insigna, e numărul electronic sau cromozomic al omului cumsecade şi e lucrul cel mai de neconceput, de nerealizabil pentru şmecher. Vorbe mari, se va spune, vorbe goale! Vorbe mari şi goale pentru şmecheri şi turnători, dar nu şi pentru cei cărora mi-ar place să le zic impostori ai binelui pentru că deşi îşi dau seama că binele integral nu-1 pot săvârşi şi perfecţi nu pot pretinde a fi (căci simpla conştiinţă a binelui făptuit îl viciază, îl imperfectează şi îl impurifica pe acesta), nu renunţă de a încerca să-1 facă, măcar la nivelul redus al conştiinţei corupătoare de absolut.
Nicolae Steinhardt, Intre viata si carti
Personajul intrupat de Meryl Streep in filmul ”Doubt” este o buna ilustrare a opusului Omului laudat de Steinhardt. 

 ......... preluate din : http://vesteabunaazilei.wordpress.com/